Această ediţie specială a revistei va fi disponibilă online începând cu 30 aprilie 2010 |
||
![]() |
||
|
||
Fotografia care recompune vederea umană într-o singură imagine în care sunt incluse cele două perspective corespunzătoare celor doi ochi, imaginea fiind vizibilă cu ajutorul unor ochelari speciali se numeşte anaglifa. Despre anaglifa vom vorbi pe scurt în cele ce urmează. Pentru a înţelege schema de funcţionare a unei anaglife trebuie înţeleasă vederea stereoscopică umană. Simplificând principiul, trebuie ştiut că fiecare ochi în parte funcţionează ca o cameră fotografică în care se creează o imagine bidimensională. Cele două imagini se recompun în creierul uman formând o singură imagine tridimensională, iar senzaţia de vedere este cea că omul vede lumea exterioară printr-un „singur ochi” – ochiul minţii – la propriu vorbind. Cele două imagini cvasi-identice obţinute de cei doi ochi sunt totuşi diferite datorită distanţei anatomice existente între ochii umani. Fiecare imagine este uşor diferită faţă de cealaltă pereche, prin faptul că percepţia asupra mediului are două puncte de staţie diferite, cu două perspective diferite, corespunzătoare celor doi ochi. Suprapunerea obiectelor aflate la distanţe diferite este la rândul ei diferită şi combinaţia între cele două perspective ne oferă sensul adâncimii imaginii, tridimensionalitatea ei. […]” Mai multe citiţi în articolul „3D redivivus”- Mihai Moiceanu (FOTO-VIDEO digital ediţia lunii Mai 2010).
|
||