Distanţa focală de 26-520 mm oferă atât o perspectivă superangulară suficientă, cât şi posibilitatea de fotografiere discretă, de la distanţă, lucru pentru care se vor bucura cei mai "timizi" din fire. Structura meniurilor este excelentă, iar documentaţia inclusă vă va ajuta să deprindeţi repede şi eficient posibilităţile de control. Noul model poate fotografia RAW şi JPEG, oferind astfel multe posibilităţi de ajustare a imaginilor ulterioare capturii. Calitatea acestora este cea tipică pentru clasă: bună în condiţii bune de iluminare şi până la ISO 400 şi din ce în ce mai slabă pe măsură ce lumina disponibilă scade şi ISO-ul creşte. Modul de fotografiere secvenţial nu este foarte rapid (1,2 cadre pe secundă), în schimb modurile High Speed 1 şi 2 oferă posibilitatea de a fotografia 30 de cadre la 7,2 cps (dar dimensiunea pozelor este de cinci megapixeli), respectiv 30 de cadre la 13,5 cps (trei megapixeli). Dacă adăugăm posibilităţile de editare internă a imaginilor, numeroase şi apetisante, avem portretul unui aparat foto extrem de versatil. Din păcate, inelul din jurul obiectivului nu este deosebit de sensibil şi veţi înşuruba la el mult şi bine atunci când reglaţi manual focalizarea sau zoom-ul. Utilizarea xD-ului trage aparatul în jos (aceste carduri fiind scumpe, încete şi limitate la maxim 2 GB).

Concluzie: Per total, putem spune fără a greşi că SP-570UZ este un megazoom recomandabil, chiar cel mai bun pe care l-a realizat Olympus în ultimii ani.